Lac de acumulare (220 ha) · Taxe, specii, regulament și recenzii reale de la pescari
📷 Imagine ilustrativă — poza nu reprezintă balta descrisă.
Lacul Tarnița din com. Gilău, jud. Cluj (220 ha pe Someșul Cald), este cel mai popular lac de pescuit din județ. Specii: păstrăv curcubeu, coregon și crap.
Păstrăv/coregon: 1 mai–31 oct. Crap: mai–octombrie.
Lacul Tarnița se întinde pe aproximativ 215 hectare, pe cursul Someșului Cald, între comunele Gilău, Râșca și Mărișel, la vest de Cluj-Napoca. Lacul are peste 8 km lungime și o adâncime maximă de peste 70 de metri lângă baraj, ceea ce îl face unul dintre cele mai adânci lacuri de acumulare din Transilvania și explică de ce apa rămâne rece și oxigenată chiar și în plină vară — condiție esențială pentru păstrăvul curcubeu și coregonul care trăiesc aici.
Barajul care a creat lacul este el însuși un reper de inginerie românească: o construcție arcuită dublu-curbată din beton, cu o înălțime de 97 de metri și o deschidere la coronament de 232 de metri, considerată cea mai suplă construcție de acest tip din România datorită soluțiilor tehnice inovatoare folosite la proiectare. Lucrările au început în 1971 și s-au încheiat în 1974, iar primele grupuri energetice (45 MW) au intrat în funcțiune în iunie 1974, marcând finalul unui șantier de amploare pentru vremea respectivă.
Tarnița nu este un lac izolat, ci o piesă dintr-un sistem hidroenergetic amplu, construit în etape pe cursul Someșului Cald începând de la finalul anilor 1960 și finalizat aproape de sfârșitul anilor 1980: o cascadă realizată în opt trepte, cu cinci baraje și opt hidrocentrale. Lucrările au pornit odată cu înființarea grupului de șantier Someș, cu sediul chiar la Tarnița, la 1 ianuarie 1970. În amonte se află lacurile Beliș-Fântânele și Gilău, iar Tarnița este ultima verigă mare a lanțului înainte ca apa să ajungă spre Cluj-Napoca.
Această moștenire industrială explică multe dintre particularitățile lacului pentru pescar: nivelul apei poate varia în funcție de regimul de exploatare hidroenergetică (Hidroelectrica administrează barajul), iar accesul cu barcă pe lac necesită acordul explicit al administratorului, nu doar licența de pescuit sportiv. Este un detaliu important de clarificat înainte de a veni cu ambarcațiune proprie.
Lacul este ușor accesibil dinspre Cluj-Napoca, la aproximativ 20 km, pe ruta care trece prin comuna Gilău și urcă spre satul Tarnița, în lungul văii Someșului Cald. Zona este cunoscută și ca punct turistic, cu drum asfaltat până în apropierea coronamentului barajului, de unde privirea cuprinde atât oglinda lacului, cât și versanții împăduriți din jur — motiv pentru care mulți clujeni vin la Tarnița nu doar pentru pescuit, ci și pentru drumeții și fotografie.
Fiind atât de aproape de un oraș mare, lacul este predispus la aglomerație în weekendurile de vară, mai ales pe malurile ușor accesibile auto. Pentru o sesiune de pescuit mai liniștită, pescarii locali recomandă zonele mai îndepărtate de acces, spre Mărișel sau Râșca, unde traficul turistic e mai redus.
Specia-vedetă a lacului rămâne păstrăvul curcubeu, alături de coregon — o specie de apă rece, adusă istoric în lacurile de acumulare din Transilvania și care s-a adaptat bine la adâncimea și temperatura Tarniței. Crapul completează tabloul, mai ales în zonele mai line ale lacului. Surse locale de pescuit menționează și capturi ocazionale de babușcă, biban, clean, plătică, roșioară, șalău, scobar și știucă — un lac cu o biodiversitate mai bogată decât indică la prima vedere lista scurtă a speciilor „de bază".
Pescuitul se practică pe bază de permis sportiv, obținut online de pe site-ul AJVPS Cluj sau din magazinele autorizate, la un cost orientativ de 80–150 lei pe an. Pentru păstrăv și lostriță este obligatorie și taxa de salmonicultură, plătibilă tot online. Dimensiunile minime legale de reținut: păstrăv 25 cm, crap 30 cm, știucă 40 cm; lostrița (clean-ul mare, specie protejată) trebuie eliberată obligatoriu, indiferent de mărime — o regulă strictă, dat fiind statutul ei de specie rară și protejată în bazinul Someșului.
Coregonul (Coregonus lavaretus) este motivul pentru care mulți pescari fac drumul special până la Tarnița — e o specie mai rar întâlnită în lacurile de acumulare din România, iar tehnica de prindere diferă de cea folosită la crap sau păstrăv. Se pescuiește la adâncime, cu lingurițe mici, argintii sau alb-sidefii, imitând peștișorii mărunți de care se hrănește. Fiind un pește de bancuri, migrează pe verticală în funcție de temperatura apei și de ora zilei, motiv pentru care căutarea adâncimii potrivite (adesea cu ajutorul unui sonar) face diferența între o sesiune reușită și una goală.
Dimineața devreme rămâne intervalul cel mai productiv, atât pentru coregon, cât și pentru păstrăv — apa mai rece de la suprafață în primele ore ale zilei aduce peștele mai aproape de mal, înainte ca soarele să încălzească stratul superior și să-l trimită din nou spre adâncime.
Zona Tarniței este descrisă frecvent de vizitatori ca fiind una dintre cele mai spectaculoase din județul Cluj — versanții împăduriți ai Munților Gilăului coboară direct în apa lacului, iar arcul suplu al barajului contrastează cu peisajul natural într-un mod pe care ghidurile turistice locale îl numesc „grandios". Legenda locală povestește despre lostrițe uriașe eliberate cândva în lac la cererea lui Ceaușescu — o poveste care circulă și azi printre pescarii bătrâni din zonă, alături de capturi reale, confirmate în ultimii ani, de pești de peste un metru raportați de pescari pe lac.
Pentru pescarul care vine din Cluj-Napoca pentru o zi, combinația dintre pescuit, peisaj montan și un baraj de inginerie notabilă face din Tarnița o destinație completă, nu doar un simplu punct de pescuit.
De decenii, planurile pentru o hidrocentrală de mari dimensiuni pe schema Tarnița-Lăpuștești (un proiect de acumulare prin pompaj, inițiat încă din perioada Ceaușescu) revin periodic în discuție publică, fără să fi fost finalizate. Studiile de fezabilitate vechi de zeci de ani sunt reluate din când în când de autorități, dar proiectul rămâne, deocamdată, doar pe hârtie. Pentru pescarul de azi, asta înseamnă că infrastructura actuală a lacului — inclusiv regimul de management al nivelului apei sub Hidroelectrica — rămâne neschimbată pe termen scurt, dar merită urmărită orice discuție viitoare despre proiect, dat fiind impactul potențial asupra nivelului și regimului lacului.
Verifică online licența AJVPS Cluj și, dacă țintești păstrăv sau lostriță, achită și taxa de salmonicultură înainte de a pleca — controalele pe lac nu sunt rare, fiind un lac aproape de un oraș mare. Vino echipat pentru variații de temperatură: fiind în zonă deluroasă-montană, dimineața poate fi semnificativ mai rece decât la Cluj-Napoca, chiar și vara.
Pentru coregon, un sonar portabil ajută mult la localizarea bancurilor pe verticală — investiție care se amortizează rapid dacă mergi des la lacuri de acumulare adânci ca acesta. Dacă vrei să folosești barcă, sună din timp la administrator pentru acordul necesar — nu presupune că licența de pescuit sportiv e suficientă.
Cu o adâncime maximă de peste 70 de metri lângă baraj, Tarnița este printre puținele lacuri de acumulare din România unde stratificarea termică joacă un rol la fel de important ca la un lac natural montan mare. Vara, apa formează straturi distincte de temperatură: un strat de suprafață cald, un strat de tranziție (termoclina) unde temperatura scade brusc pe câțiva metri, și un strat de adâncime rece, aproape constant tot anul. Păstrăvul și coregonul, specii adaptate la apă rece și bine oxigenată, se mențin de regulă sub termoclină vara, motiv pentru care tehnicile de adâncime — inclusiv folosirea unui sonar pentru a localiza exact stratul unde stă peștele — fac diferența față de pescuitul de suprafață, ineficient în lunile călduroase.
Toamna, pe măsură ce apa de suprafață se răcește, straturile se amestecă complet, iar peștele devine accesibil pe o plajă mult mai largă de adâncimi — motiv pentru care mulți pescari locali consideră toamna sezonul cel mai previzibil pentru Tarnița, spre deosebire de vară, unde succesul depinde mult de găsirea exactă a termoclinei din ziua respectivă.
Primăvara, imediat după topirea zăpezii din Munții Gilăului, lacul primește un aport suplimentar de apă rece și oxigenată din Someșul Cald, ceea ce menține condiții bune pentru păstrăv chiar și în zonele mai apropiate de mal — un moment apreciat de pescarii care preferă tehnicile clasice de aruncat de pe mal, fără echipament de sondare a adâncimii. Iarna, când suprafața poate îngheța parțial pe porțiunile mai line, activitatea se reduce drastic, iar cei mai mulți pescari locali preferă să aștepte redeschiderea sezonului favorabil odată cu primăvara.
Diferența de temperatură dintre suprafață și adâncime la Tarnița poate depăși 10-15°C în plină vară, o valoare semnificativă pentru orice specie de apă rece — motiv suplimentar pentru care lacul rămâne o opțiune viabilă pentru păstrăv chiar și în lunile de canicula, când majoritatea apelor de câmpie din România devin practic improprii pentru această specie. Acest decalaj termic, combinat cu adâncimea mare, explică de ce Tarnița e considerat de mulți pescari clujeni cel mai fiabil lac de munte din apropierea orașului pentru pescuitul de vară la salmonide, superior în această privință atât Lacului Gilău din aval, mai puțin adânc, cât și bălților mici de câmpie din jurul Clujului.
Lacul Tarnița este alegerea potrivită pentru pescarul din Cluj-Napoca sau din zonele apropiate care caută o combinație rară în România: apă adâncă și rece, potrivită pentru păstrăv și coregon, într-un cadru montan spectaculos, la doar 20 de minute de un oraș mare. Este mai puțin indicat pentru cine caută liniște totală în weekend, dat fiind traficul turistic al zonei, dar recompensează cu o experiență de pescuit diferită de bălțile private de crap din câmpie — mai tehnică, mai legată de citirea adâncimii și a temperaturii apei.
Confirmă întotdeauna licența și taxele curente pe site-ul AJVPS Cluj înainte de a porni la drum, mai ales dacă țintești păstrăvul sau coregonul, unde taxa de salmonicultură este obligatorie separat de permisul de bază.
Păstrăv curcubeu, coregon și crap, plus capturi ocazionale de biban, șalău, știucă și clean, pe ~215 ha pe Someșul Cald, la 20 km de Cluj-Napoca.
Cu licență sportivă AJVPS Cluj (online sau din magazine autorizate, 80-150 lei/an) + taxă de salmonicultură separată pentru păstrăv/lostriță. Pescuitul cu barcă necesită acordul administratorului, Hidroelectrica.
Între comunele Gilău, Râșca și Mărișel, jud. Cluj, pe DN75, la 20 km de Cluj-Napoca. Lac de acumulare de ~215 ha, peste 8 km lungime, adâncime de peste 70 m lângă baraj — printre cele mai adânci din Transilvania.
