Lac de acumulare (184–285 ha, adâncime max. 20–27 m) · Taxe, specii, regulament și recenzii reale de la pescari
📷 Imagine ilustrativă — poza nu reprezintă balta descrisă.
Lacul Bezid, lângă Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureș, e renumit pentru satul Bezidu Nou, scufundat definitiv în 1988-89 sub apele barajului. Populații bogate de crap, știucă, biban, șalău și somn, pe un lac cu adâncime de până la 27 metri.
Crap activ mai–oct; știucă/șalău activ toamnă–primăvară.
Povestea Lacului Bezid nu poate fi separată de povestea satului pe care l-a înghițit. Bezidu Nou era un sat atestat documentar încă din 1566, cu o comunitate care a trăit acolo mai bine de patru secole — peste 180 de case și gospodării, o biserică și o viață locală bine înrădăcinată în valea pârâului Cușmed. Motivul oficial al strămutării a fost unul practic: zona inundabilă în care se afla satul era lovită de viituri de câteva ori pe an, iar apele Cușmedului amenințau periodic cinci localități din regiune — o problemă pe care autoritățile au ales să o rezolve prin construirea unui baraj și transformarea întregii văi într-un lac de acumulare.
Strămutarea satului și umplerea completă a lacului s-au petrecut treptat, în 1988-1989. Turnul bisericii a rămas ultimul reper vizibil deasupra apei, un simbol tăcut al satului dispărut, până când, într-o noapte de furtună, structura putrezită de ani de imersiune s-a prăbușit definitiv. Astăzi, în perioadele de secetă prelungită sau de golire parțială a lacului pentru lucrări la baraj, apar la suprafață ruinele caselor vechi — momente rare care readuc satul scufundat în atenția publică, documentate periodic în presă.
Construcția barajului de la Bezid a fost un proces lung și întrerupt: șantierul s-a deschis în 1975, lucrările au fost sistate în 1977, apoi reluate abia din 1984 și finalizate — cu nivelul de apă atingând cota preconizată — în 1992. Barajul are 29 de metri înălțime și 670 de metri lungime, construit cu o secțiune neomogenă: prisme de rezistență din aluviuni grosiere de râu și un nucleu impermeabil din argilă, adus dintr-o carieră de pe versantul din apropiere. Capacitatea totală a lacului de acumulare este de 31 de milioane de metri cubi de apă.
Suprafața lacului variază semnificativ în funcție de nivelul de umplere, între 184 și 285 de hectare, iar adâncimea maximă atinge 20-27 de metri, cu o medie de 8,15 metri — cifre care plasează Bezidul printre lacurile de acumulare notabile ale Transilvaniei ca profunzime, chiar dacă nu e cel mai mare ca suprafață. Această adâncime considerabilă înseamnă și o stratificare termică a apei vara, cu un strat de suprafață mai cald și unul de fund mult mai rece — un factor important pentru pescarii care caută șalăul sau somnul în lunile de vară, când peștii mari se retrag adesea spre adâncime.
Lacul Bezid este administrat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Mureș, iar accesul se face pe bază de permis/cotizație anuală, plătibilă direct la asociație. Fauna piscicolă e neobișnuit de variată pentru un singur lac: crap, caraș, amur, biban, clean, șalău, somn și scobar convețuiesc aici, oferind pescarilor mai multe strategii posibile în aceeași ieșire — de la crap la fund, cu momeală vegetală, până la șalău sau somn la nadă vie, în zonele mai adânci din apropierea fostului curs al Cușmedului.
Pescuitul este interzis în perioadele de prohibiție stabilite anual de autoritățile de mediu, valabile pentru toate apele naturale și de acumulare din județ, iar începând cu 2026 a fost eliminată taxa zilnică pentru pescarii care nu sunt membri, astfel încât singura modalitate de a practica pescuitul sportiv pe apele contractate de asociație rămâne plata cotizației de membru AJVPS Mureș — o schimbare de regulament importantă față de anii anteriori, când exista și opțiunea taxei de o zi pentru vizitatori ocazionali.
Lacul se află pe malul stâng al Târnavei Mici, la aproximativ 2 km de orașul Sângeorgiu de Pădure și circa 40 km de Târgu Mureș, accesibil pe DN13A, drumul care leagă Sovata de Miercurea Ciuc prin zona colinară a Depresiunii Transilvaniei. Traseul e ușor de parcurs cu mașina, iar zona lacului este vizitată deopotrivă de pescari și de turiști atrași de povestea satului scufundat, ceea ce poate aduce trafic auto suplimentar în weekendurile de vară pe malurile mai accesibile.
Fiind un lac de acumulare relativ izolat, între dealuri împădurite, condițiile meteo locale se pot schimba rapid — vânt puternic dinspre vale sau ceață matinală, mai ales toamna — merită luate în calcul la planificarea unei sesiuni de pescuit de o zi întreagă sau a unei ieșiri de noapte pentru somn sau șalău.
Fiind un lac mare, cu maluri adesea greu accesibile din cauza pantei abrupte a versanților împăduriți, mulți pescari locali preferă pescuitul din barcă în largul lacului, mai ales pentru șalău și somn, specii care se retrag frecvent spre mijlocul apei sau spre zonele adânci din apropierea fostului curs al pârâului. Ghidurile de pescuit locale descriu în mod tradițional un sistem de taxă diferențiată — o taxă mai mică pentru pescuitul de pe mal și una ceva mai mare pentru pescuitul din barcă —, deși aplicarea exactă a acestei distincții depinde de regulamentul curent al AJVPS Mureș, care merită confirmat direct la asociație înainte de a merge la lac cu ambarcațiune proprie.
Pentru pescarii fără barcă proprie, malurile mai accesibile auto rămân totuși productive pentru crap și caraș, mai ales în zonele cu adâncime moderată de lângă fostele drumuri de acces ale satului scufundat, unde structura fundului apei — rămășițe de fundații, ziduri joase, denivelări — creează adăposturi naturale pentru pești, exact genul de relief subacvatic pe care pescarii cu experiență îl caută activ la lacurile de acumulare cu istorie de sat inundat.
Dincolo de tragedia inundării, Bezidu Nou avea o însemnătate istorică aparte cu mult înainte de construcția barajului: a fost, până în secolul XX, ultima comunitate din Transilvania a secuilor sabatarieni — maghiari ardeleni creștini care, spre deosebire de celelalte culte recunoscute oficial, țineau sâmbăta drept zi de odihnă, după modelul iudaic. Ideile sabatariene au pătruns în secolul al XVI-lea, în special în zonele secuiești din Mureș și Odorhei, iar comunitatea din Bezidu Nou întreținea legături cu o școală sabatariană la Eliseni, aflată la circa 30 km distanță.
Istoria acestei comunități a fost marcată de persecuție: în 1638, principele Gheorghe Rákóczi I al Transilvaniei a interzis practicarea religiei sabatariene, obligând comunitatea fie la conversie spre culte acceptate prin Edictul de la Turda (în special unitarianismul), fie la emigrare spre Imperiul Otoman. Povestea a cunoscut un episod remarcabil în 1869, la doi ani după legea emancipării evreilor din Ungaria (1867): 39 de familii, în total 170 de secui din Bezidu Nou, s-au convertit la iudaismul ortodox, fondând o comunitate de prozeliți evrei chiar în localitate — un caz rar de conversie religioasă în masă, documentat istoric, care face din povestea satului scufundat mult mai mult decât o simplă dramă a colectivizării comuniste.
Povestea satului Bezidu Nou a devenit, în timp, subiect de legendă locală — presa a documentat repetat relatări despre „decese inexplicabile" legate de sat, biserici-fantomă și fenomene stranii asociate zonei, alimentate probabil de imaginea puternică a unui turn de biserică rămas singur deasupra apei ani la rând. Dincolo de folclor, faptul rămâne totuși remarcabil: puține locuri din România oferă combinația de peisaj de lac montan-colinar, poveste istorică documentată și, ocazional, ruine vizibile la suprafață, într-un singur loc de pescuit.
Pentru pescarul care vizitează prima dată Bezidul, merită alocat timp și pentru partea „turistică" a ieșirii — punctele de belvedere de pe malurile mai înalte oferă o priveliște amplă asupra întregului lac, iar poveștile localnicilor despre satul scufundat completează o zi de pescuit cu o notă de istorie rar întâlnită la alte lacuri de acumulare din țară.
Asigură-ți din timp cotizația/permisul AJVPS Mureș, ideal înainte de a pleca spre lac — controalele pe malurile accesibile auto nu sunt neobișnuite, mai ales în weekend. Pentru șalău și somn, caută zonele mai adânci, aproape de fostul curs al pârâului, și ține cont de stratificarea termică a apei vara — un sonar portabil ajută la găsirea rapidă a adâncimii unde se retrage peștele mare în orele de căldură.
Dacă mergi cu familia sau cu prieteni neinteresați neapărat de pescuit, combină ieșirea cu o oprire la Sângeorgiu de Pădure sau cu o plimbare pe malurile lacului pentru poveștile locale despre satul scufundat — un plus de context care transformă o simplă sesiune de pescuit într-o experiență mai completă.
Îmbracă-te în straturi, indiferent de anotimp — fiind un lac de deal-munte relativ izolat, diferența de temperatură dintre dimineață și miezul zilei poate fi semnificativă, iar vântul dinspre vale se simte mai puternic decât te-ai aștepta pe malurile deschise, fără vegetație înaltă de protecție. Dacă e prima ta vizită, alocă timp și pentru o tură completă în jurul lacului înainte de a alege locul de pescuit — reperele vizuale legate de fosta amplasare a satului (denivelări de teren, urme de drumuri vechi) sunt adesea semnale bune despre unde se ascund structurile subacvatice favorabile peștelui.
În final, tratează vizita la Bezid ca pe o combinație de pescuit și istorie orală — mulți dintre localnicii mai vârstnici din Sângeorgiu de Pădure, unde s-au mutat majoritatea foștilor locuitori ai satului Bezidu Nou, își amintesc povești directe despre viața dinaintea inundării, despre mutare și despre comunitatea sabatariană unică ce a existat aici. Puține lacuri de acumulare din România oferă o asemenea densitate de istorie recentă, documentată și confirmată, alături de un pescuit sportiv solid — o combinație rară care merită explorată dincolo de simpla sesiune de pescuit.
Crap, caraș, amur, biban, clean, șalău și somn, pe un lac de acumulare de 184-285 ha, adânc de până la 27 m.
Pe bază de cotizație/permis anual AJVPS Mureș — din 2026 nu mai există taxă zilnică pentru vizitatori.
Lângă Sângeorgiu de Pădure, jud. Mureș, pe DN13A, la ~40 km de Târgu Mureș. E renumit pentru satul Bezidu Nou, scufundat definitiv sub apă în 1988-1989.
