Lac de acumulare (~980 ha, baraj 1970-1974) — cel mai mare din Munții Apuseni · Taxe, specii, regulament și recenzii reale de la pescari
📷 Imagine ilustrativă — poza nu reprezintă balta descrisă.
Lacul Beliș-Fântânele din com. Beliș, jud. Cluj, e cel mai mare lac de acumulare din Munții Apuseni (~980 ha, baraj 1970-1974). Specii confirmate: clean (dominant), păstrăv indigen, păstrăv fântânel, coregon. Administrat de Ocolul Silvic Huedin, NU de AJVPS. Lostrița e doar legendă locală, nu specie confirmată.
Administrat de Ocolul Silvic Huedin (Romsilva), NU de AJVPS Cluj/Bihor. Permisul AJVPS nu e valabil aici. Maximum 4 lansete/persoană. Verificați tarifele actualizate direct la ocolul silvic.
Sezon orientativ mai–octombrie; verificați regulamentul actual la Ocolul Silvic Huedin.
Lacul Beliș-Fântânele nu este un lac natural, ci rodul uneia dintre cele mai ample lucrări hidrotehnice construite vreodată în Munții Apuseni. Amenajat între 1970 și 1974 pentru alimentarea unei hidrocentrale subterane, lacul barează cursul superior al Someșului Cald printr-un baraj impresionant: 95,5 metri înălțime, cu coronamentul la cota 996 m, o lungime la coronament de 400 de metri, ridicat cu un volum de peste 2,3 milioane de metri cubi de material, după proiectul Institutului de Studii și Proiectări Hidroenergetice (ISPH) București. Rezultatul este un lac de acumulare cu o suprafață de aproximativ 9,8 kilometri pătrați (surse variază între 800 și aproape 1.000 ha), o lungime de 13 kilometri și un volum util de peste 200 de milioane de metri cubi de apă — de departe cel mai mare corp de apă din tot lanțul Munților Apuseni.
Situat la altitudinea de 990 de metri, la confluența dintre Munții Gilăului (est), Munții Vlădeasa (vest) și Muntele Mare (sud), lacul ocupă o poziție centrală în inima Apusenilor. Pentru un pescar care ajunge aici pentru prima dată, dimensiunea pur și simplu impresionează: e un lac de munte cu alură de mare interioară, înconjurat de păduri de fag și rășinoase, cu maluri sinuoase care se pierd în zeci de golfuri și limbi de pădure — un teren de pescuit care cere, de regulă, o barcă sau cel puțin câteva ore de recunoaștere.
Lacul Beliș-Fântânele este prima și cea mai mare verigă dintr-un sistem hidroenergetic complex de pe valea Someșului Cald. Apa acumulată aici este condusă printr-un tunel subteran de 8,475 kilometri către Centrala Hidroelectrică Mărișel, o hidrocentrală construită integral în subteran, dată în funcțiune în 1977, echipată cu trei hidroagregate de câte 73,5 MW, însumând 220 MW putere instalată. Apa turbinată ajunge apoi în aval, în lacul Tarnița (baraj în arc, 1974, 97 m înălțime), mai departe în micul lac Someșul Cald (1983) și, în final, în lacul Gilău, aproape de Cluj-Napoca.
Această înlănțuire de patru lacuri are o consecință directă pentru pescari: nivelul apei din Beliș-Fântânele nu e constant, ci variază în funcție de cerințele de producție energetică și de regimul hidrologic anual, motiv pentru care în verile secetoase malurile se retrag vizibil, expunând porțiuni de teren altfel acoperite de apă — inclusiv ruinele satelor înecate la construcția barajului.
Construcția barajului Fântânele nu a însemnat doar o realizare tehnică, ci și o dramă umană de proporții. Între 1970 și 1974, întreaga comună veche Beliș, împreună cu mai multe cătune din jur — Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești și Giurcuța de Jos — au fost înecate treptat de apele lacului în formare. Potrivit relatărilor din presa locală, peste o mie de locuitori au fost obligați să își părăsească gospodăriile, satul fiind reconstruit pe un platou mai înalt — locul actualei localități Beliș. Case, biserici, cimitire, grădini și livezi întregi au dispărut sub apă în doar câțiva ani.
Doar în verile foarte secetoase, când nivelul lacului scade semnificativ, ies la iveală fundațiile caselor abandonate ale moților din zonă — pietre de temelie, ziduri joase, urme de drumuri vechi. Pentru pescarul care știe povestea, o sesiune de pescuit pe Beliș-Fântânele capătă o dimensiune suplimentară: sub barca sau lansetele lui se află, la propriu, vatra unui sat întreg, dispărut acum jumătate de secol în numele progresului energetic.
Cel mai cunoscut simbol al satelor pierdute este biserica romano-catolică ridicată în 1913 de magnatul maghiar Ioan Urmanczy în fostul sat Giurcuța de Jos — un lăcaș de cult cu fresce biblice, rămas practic intact sub apă timp de peste cinci decenii. În anii secetoși, când nivelul lacului scade suficient, turnul și zidurile bisericii ies parțial la suprafață, iar imaginile cu „biserica din lac" au devenit un subiect recurent în presa din Cluj și un mic fenomen turistic.
În jurul bisericii și al satului dispărut a apărut, în timp, o întreagă mitologie locală — legende despre lac „blestemat" și clopote care s-ar auzi noaptea din adâncuri. Sunt, evident, legende, nu evenimente documentate științific, dar fac parte din farmecul aparte al zonei și explică de ce mulți pescari și turiști tratează Beliș-Fântânele nu doar ca pe un lac de munte oarecare, ci ca pe un loc cu istorie și mister.
Fiind un lac montan de altitudine mare (990 m), cu apă rece tot anul, Beliș-Fântânele este populat în principal cu clean — specia numeric dominantă și în continuă creștere ca populație —, alături de păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), păstrăvul fântânel (Salvelinus fontinalis, specie nord-americană introdusă) și coregonul (Coregonus lavaretus), pește de talie medie specific lacurilor mari și reci. Biban se prinde ocazional în zonele cu structură.
Pescuitul cu momeli naturale este permis pe lângă spinning și muscă artificială. Cleanul oferă un pescuit constant și accesibil chiar și pentru începători, în timp ce păstrăvii și coregonul cer tehnici mai fine — linguri și voblere mici pentru păstrăv, momeli fine și zone specifice de adâncime pentru coregon.
Beliș-Fântânele are, printre pescarii din zona Clujului, o reputație aparte legată de lostriță (Hucho hucho) — cel mai mare salmonid din apele românești, specie protejată prin lege. Poveștile despre „lostrițe uriașe" circulă de ani buni în zona Beliș-Tarnița, iar în vara lui 2022 presa din Cluj a relatat cazul unui pescar care ar fi capturat și eliberat un exemplar mare, fără a preciza dimensiunea exactă. Un astfel de eveniment, dacă e real, ar fi extrem de rar — dar rămâne, deocamdată, o relatare izolată, necoroborată cu date biologice publicate.
Pe forumurile de pescuit specializate, pescari cu experiență în zonă se declară sceptici, iar cercetătorii subliniază că, la nivel național, lostrița e practic dispărută din apele sălbatice ale României. Concluzia realistă: lostrița rămâne o legendă vie a zonei, nu o specie-țintă garantată. Dacă prindeți vreodată un exemplar care ar putea fi lostriță, legea este limpede — eliberarea imediată (catch & release) este obligatorie.
Spre deosebire de multe alte lacuri din județul Cluj, Beliș-Fântânele NU este administrat de AJVPS Cluj, ci se află în gestiunea Ocolului Silvic Huedin, parte a sistemului Romsilva — o distincție importantă, pentru că permisul obișnuit de pescuit sportiv emis de AJVPS nu este valabil aici. Autorizația de pescuit se obține direct de la ocolul silvic administrator, fie prin plata unei taxe zilnice la sediu, fie printr-o platformă online Romsilva.
Tarifele orientative indică o taxă de circa 25 de lei pentru un permis de 12 ore, cu un plafon de maximum patru lansete de persoană; pescuitul nocturn și din barcă sunt permise, iar bărcile administrației trec de două ori pe zi pentru controale. Recomandăm ferm verificarea tarifelor și a regulamentului actualizat direct la Ocolul Silvic Huedin înainte de deplasare.
Există trei rute principale de acces auto dinspre Cluj-Napoca. Cea mai directă este ruta Gilău–Mărișel–Fântânele, de aproximativ 60 de kilometri, care urcă prin satul Mărișel și coboară spre malul lacului. A doua variantă, Huedin–Călățele–Beliș-Fântânele, însumează circa 75-77 de kilometri. A treia rută, Huedin–Răchițele–Doda Pilii–Giurcuța, de aproape 100 de kilometri, este cea mai lungă, dar traversează zone spectaculoase din Parcul Natural Apuseni.
Comuna Beliș este accesibilă prin drumul județean DJ 108C și se află la aproximativ 27 km sud de Huedin și circa 77 km de Cluj-Napoca — o distanță care, pe drumuri de munte, înseamnă în medie o oră și jumătate până la două ore de condus. Pentru pescarii care pornesc dis-de-dimineață din Cluj, majoritatea aleg ruta prin Mărișel.
Comuna Beliș este atestată documentar din 1369, sub numele „Flavia Beles", și cuprinde astăzi șase sate — Beliș (reședința), Bălcești, Dealu Botii, Giurcuța de Sus, Poiana Horea și Smida — pe o suprafață de circa 137,6 km². Relieful este predominant montan, cu altitudini între 900 și 1.300 m, iar clima are influențe alpine — temperaturi medii anuale de doar 5-6°C.
În jurul lacului, stațiunea turistică Beliș-Fântânele oferă bărci și hidrobiciclete, plaje amenajate, trasee cicloturistice. Din zonă se pot face excursii scurte spre cascada Vălul Miresei de la Răchițele, Crucea Iancului și pârtia de schi de la Mărișel, precum și Cheile Someșului Cald.
Beliș-Fântânele este cea mai impresionantă destinație de pescuit montan din Munții Apuseni prin simpla sa amploare — un lac de aproape 1.000 hectare, la 990 m altitudine, populat cu clean, păstrăv indigen, păstrăv fântânel și coregon. Cere însă pregătire: administrarea prin Ocolul Silvic Huedin, tarifele specifice apelor Romsilva și distanța relativ mare față de Cluj-Napoca înseamnă că o vizită trebuie planificată din timp.
Dincolo de pescuit, Beliș-Fântânele este un loc cu o istorie grea și fascinantă — un sat întreg strămutat, o biserică scufundată care își arată turnul doar în anii secetoși, legende despre lostrițe uriașe ascunse în adâncuri. Pentru pescarul care caută nu doar o captură, ci și o experiență montană completă, rămâne una dintre cele mai valoroase destinații din Transilvania.
Clean (dominant), păstrăv indigen, păstrăv fântânel și coregon. Lostrița e doar o legendă locală cu relatări anecdotice, nu o specie confirmată.
NU la licență AJVPS — lacul e administrat de Ocolul Silvic Huedin (Romsilva). Taxă orientativă ~25 lei/12h. Confirmați direct la ocolul silvic.
Com. Beliș, jud. Cluj, în Munții Apuseni, ~77 km de Cluj-Napoca. GPS orientativ: 46.64, 22.98. Suprafață reală ~980 ha (nu 860).
