Lac de acumulare (893 ha, 155 m adâncime max., baraj 166 m — 1965) — cel mai adânc lac artificial din România · Taxe, specii, regulament și recenzii reale de la pescari
📷 Imagine ilustrativă — poza nu reprezintă balta descrisă.
Lacul Vidraru de pe Transfăgărășan, jud. Argeș, e cel mai adânc lac artificial din România (893 ha, 155 m adâncime, baraj de 166 m, 1965). Specii: păstrăv, clean, șalău, somn, caraș, oblete. Administrat de Ocolul Silvic Vidraru (NU AJVPS). Lostrița e specie repopulată (2010), strict protejată — C&R obligatoriu.
Administrat de Ocolul Silvic Vidraru, NU de AJVPS Argeș. Necesită și permis ANPA gratuit (anpa.ro) plus taxa locală. Lostrița: specie strict protejată, eliberare obligatorie dacă e prinsă accidental.
Păstrăv: prohibiție 15 septembrie–31 decembrie. Transfăgărășan deschis sezonier, de regulă iunie/iulie–octombrie.
Lacul Vidraru nu e o baltă de câmpie și nici un simplu lac de acumulare oarecare — e o mare artificială săpată în inima Munților Făgăraș, pe cursul superior al râului Argeș, între Munții Frunții și Masivul Ghițu. Se află în comuna Arefu, județul Argeș, chiar pe traseul celebrului Transfăgărășan (DN7C), la câteva zeci de kilometri nord de Curtea de Argeș. Cifrele spun povestea unui lac ieșit din comun: suprafața este de 893 hectare, lungimea de 10,3 km, lățimea maximă ajunge la 2,2 km, iar adâncimea maximă, lângă baraj, este de 155 de metri — ceea ce face din Vidraru unul dintre cele mai adânci lacuri de pe teritoriul României.
Volumul total de apă acumulată este de 465 milioane de metri cubi, din care aproximativ 320 milioane reprezintă volumul util pentru producția de energie. Nivelul normal de retenție este la cota 830 m deasupra nivelului mării, iar coronamentul barajului la 834 m. Pentru un pescar, dimensiunea pur și simplu impresionează: e un lac de munte cu alură de mare interioară, înconjurat de versanți abrupți ai Făgărașului, cu maluri sinuoase care cer, de regulă, o barcă pentru a fi „citite" corect.
Decizia de a construi hidrocentrala de la Vidraru a fost luată în toamna anului 1960. Corpul barajului a fost turnat în doar trei ani, cu finalizare la 30 decembrie 1965, dar inaugurarea oficială a avut loc pe 9 decembrie 1966, în prezența lui Nicolae Ceaușescu. Barajul, de tip arcuit, are 166 de metri înălțime, fiind considerat la data finalizării al cincilea ca înălțime din Europa și al nouălea din lume. Coronamentul are o lungime de 305-307 metri. Pentru ridicarea celor 22 de blocuri verticale au fost turnați aproximativ 480.000 m³ de beton, plus alți circa 400.000 m³ pentru lucrările subterane, totalizând aproape 930.000 m³. Uzina hidroelectrică propriu-zisă este subterană, la 104 metri sub nivelul râului, cu o putere instalată de 220 MW.
Amploarea șantierului a implicat până la 8.500 de muncitori, cazați în 14 colonii construite special în zonă, în condiții dure. Statisticile oficiale ale epocii nu au consemnat niciun deces la construcție. Neoficial, se vorbește despre sute de accidente de muncă și, potrivit unor estimări, până la aproximativ 400 de vieți pierdute — un episod din trecutul lacului care merită menționat oricui vine azi să arunce o undiță pe malul lui.
Pe versantul Muntelui Pleșa, chiar lângă baraj, se ridică una dintre cele mai fotografiate statui din România: Prometeu, ținând în mână un fulger, simbol al electricității produse de hidrocentrală. Monumentul, cunoscut oficial drept Monumentul Electricității, a fost creat în 1965 de sculptorul Constantin Popovici, la comanda autorităților comuniste. Statuia are 10 metri înălțime și a devenit, alături de baraj, unul dintre reperele vizuale definitorii ale Transfăgărășanului. Jurnaliștii de la Lonely Planet au descris-o drept „probabil una dintre cele mai ironice construcții din epoca comunistă din Europa de Est" — titanul care a furat focul zeilor, ridicat ca omagiu unui proiect hidroenergetic al blocului comunist.
Pentru un pescar care ajunge la Vidraru, statuia e un reper vizual util — de la baza ei se vede bine întinderea lacului spre nord, către zonele mai puțin adânci unde merită încercată o undiță.
La doar 4 km de baraj se află Cetatea Poenari, monument istoric din secolul al XIV-lea, situat pe un vârf abrupt care domină Cheile Argeșului. Vlad Țepeș a extins construcția inițială, adăugând turnuri, ziduri și dependințe, transformând-o într-o fortăreață-refugiu împotriva otomanilor. Astăzi se mai pot vedea cinci turnuri, încadrate de ziduri masive. Cetatea a fost redeschisă publicului în aprilie 2025, după ample lucrări de conservare.
Accesul se face pe o scară de beton cu 1.480 de trepte, construită între 1965 și 1972, care urcă aproape un kilometru prin pădure până la altitudinea de 850 m. Traseul durează, în medie, circa o oră, iar de sus se deschide o priveliște amplă spre valea Argeșului și spre Munții Făgăraș. Pentru pescarii care fac popas la Vidraru câteva zile, Poenari e un obiectiv obligatoriu de vizitat.
Accesul modern la Lacul Vidraru e inseparabil de Transfăgărășan, drumul DN7C construit între 1970 și 1974 la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu — motivat strategic de teama unei invazii sovietice similare celei din Cehoslovacia din 1968. Peste 6.000 de soldați au participat la construcție. Drumul a fost inaugurat oficial pe 20 septembrie 1974, forma actuală fiind finalizată abia în 1980. Cifrele oficiale vorbesc despre 40 de muncitori morți în perioada 1970-1974, dar alte surse susțin un număr considerabil mai mare.
Latura practică pentru un pescar: drumul e deschis sezonier, de regulă din a doua parte a lunii iunie sau iulie și până prin octombrie, în funcție de zăpadă. Segmentul care duce direct la Lacul Vidraru, dinspre Curtea de Argeș, rămâne însă practicabil o perioadă mai lungă din an decât porțiunea montană propriu-zisă spre Bâlea.
Spre deosebire de multe alte ape din județul Argeș, Lacul Vidraru NU este administrat de AJVPS Argeș, ci de Ocolul Silvic Vidraru. Pentru a pescui legal aici sunt necesare două lucruri: permisul de pescuit recreativ-sportiv eliberat gratuit de ANPA (obținut online de pe anpa.ro), și o taxă locală achitată către Ocolul Silvic Vidraru. Pentru lac, taxa e 20 lei/zi sau 300 lei/an. Pentru râurile de munte Buda și Capra, care alimentează lacul, taxa e 30 lei/zi sau 300 lei/an.
Echipamentul permis diferă între lac și râuri. La lac, regulamentul permite o singură undiță sau lansetă, cu maximum două cârlige, pescuit de pe mal sau din barcă. Pe râurile Buda și Capra, regula e mai strictă: maximum trei muște artificiale sau lansete echipate exclusiv cu momeli artificiale — nu se admit momeli naturale. Pescuitul nocturn pe apele de munte este interzis.
Regulamentul Ocolului Silvic Vidraru listează explicit dimensiunile minime legale: oblete (12 cm), caraș (15 cm), clean (25 cm), șalău (40 cm), somn (50 cm) și păstrăv (20 cm, doar momeli artificiale). La acestea se adaugă coregonul, menționat constant de administratori ca prezent în lac — o potrivire firească pentru un corp de apă cu 155 m adâncime maximă. Prezența crapului e raportată ocazional de pescari, dar nu apare explicit în regulamentul oficial.
Cazul aparte e lostrița (Hucho hucho), cel mai mare salmonid de apă dulce din România. Populația din bazinul Vidraru nu e originară, ci rezultatul unui efort de repopulare: în 2010 au fost aduși circa 800 de puieți din păstrăvăria de la Brădișor. Specia e critic periclitată la nivel național, iar legea o pune sub protecție strictă — un exemplar prins accidental trebuie eliberat imediat, cu manipulare minimă, iar reținerea atrage amenzi și posibile consecințe penale.
Adâncimea impresionantă a lacului — 155 m lângă baraj — face din pescuitul de pe mal, în apropierea zidului de beton, o opțiune puțin productivă: apa coboară practic vertical. Zonele mai promițătoare sunt cele din amonte, spre coada lacului și în zona mai lată dintre Valea Lupului și Călugărița, unde malurile sunt mai line și adâncimea crește gradual. Barca este aproape indispensabilă pentru un pescuit eficient la Vidraru.
Un aspect specific lacurilor de acumulare hidroenergetică este fluctuația mare a nivelului apei, generată de operarea hidrocentralei. Această variație are un efect direct asupra reproducerii păstrăvului: icrele depuse aproape de mal, în perioadele cu nivel ridicat, riscă să rămână uscate pe uscat atunci când nivelul scade brusc. Pentru un pescuit reușit, verificați nivelul curent al lacului înainte de drum și mizați pe momeli artificiale mici, aproape de zonele cu structură.
Lacul Vidraru trăiește, în paralel cu identitatea lui de apă de pescuit, o a doua viață — cea de obiectiv turistic major, vizitat anual de sute de mii de oameni pe Transfăgărășan. Barajul găzduiește două platforme de bungee jumping: una la 166 de metri, direct de pe coronament, și una mai accesibilă, de circa 40 de metri, la baza barajului. Pe lac se pot face plimbări cu barca sau cu hidrobiciclete, iar în apropiere se poate ajunge la Cascada Capra.
Pentru cei care vor să rămână mai mult timp, există opțiuni de camping la Valea cu Pești și Cumpăna. Orice pescar care planifică o ieșire la Vidraru trebuie să știe că, mai ales în lunile de vară, malurile și drumul de acces sunt intens circulate de turiști — programarea unei ieșiri dis-de-dimineață sau în zilele lucrătoare ajută la evitarea aglomerației.
Păstrăv (min. 20 cm, momeli artificiale), clean, șalău, somn, caraș, oblete și coregon. Lostrița e repopulată din 2010, strict protejată — eliberare obligatorie.
NU la licență AJVPS — lacul e administrat de Ocolul Silvic Vidraru. Necesită permis ANPA gratuit + taxă locală: 20 lei/zi (lac) sau 30 lei/zi (râurile Buda/Capra).
Com. Arefu, jud. Argeș, pe Transfăgărășan (DN7C). GPS: 45.365, 24.625. Cel mai adânc lac artificial din România (155 m).
