Lac de acumulare pe Siret (850 ha, adâncime max. 8 m, 55,8 mil. mc) — arie Natura 2000 · Taxe, specii, regulament și recenzii reale de la pescari
📷 Imagine ilustrativă — poza nu reprezintă balta descrisă.
Lacul Rogojești din com. Grămești, jud. Suceava, este un baraj de acumulare de 850 ha pe râul Siret, la 8 km de municipiul Siret, cu crap, caraș, biban, știucă, oblete și avat. Face parte din aria protejată Natura 2000 Lacul de Acumulare Siret-Rogojești.
Arie Natura 2000 (2.106 ha, protecție avifaunistică) – respectați regulile de acces în zonele de stuf și cuibărit.
Activ mai–octombrie; iarnă – pescuit la copcă posibil.
Lacul Rogojești se întinde chiar lângă municipiul Siret, unul dintre cele mai vechi și mai importante orașe din istoria Moldovei, atestat documentar încă din 1339 în portulanul cartografului genovez Angelino Dulcert. Ceea ce astăzi este un orășel liniștit de graniță a fost, în secolul al XIV-lea, a doua reședință domnească a Moldovei medievale, după Baia: Siretul a fost capitală sub Sas Vodă (1354-1358), apoi sub Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului moldovenesc independent, și sub Latcu Vodă (1365-1373). Orașul și-a atins apogeul politic, economic și cultural mai ales în timpul lui Petru I Mușat (1375-1391), devenind un centru administrativ și comercial de prim rang, cu rol de poartă comercială spre Polonia și spre rutele nordice ale comerțului european.
Pe dealul Sasca, dincolo de râul Negostina, se mai pot vedea și astăzi urmele unei cetăți de scaun ridicate — potrivit tradiției istorice — chiar de voievodul Sas, cu un plan asemănător cetății de scaun de la Suceava, orașul care avea să preia, ulterior, rolul de capitală a Moldovei. Pentru un pescar care ajunge la Lacul Rogojești, această moștenire istorică nu e doar o curiozitate turistică din drum: explică de ce zona Siret-Grămești a fost, secole la rând, un nod de așezări umane dense de-a lungul cursului superior al Siretului, mult înainte ca albia râului să fie barată artificial pentru a forma lacul de acumulare de astăzi.
Lacul Rogojești este un lac de acumulare amenajat pe cursul superior al râului Siret, la aproximativ 12 km de intrarea râului pe teritoriul României și la circa 110 km de izvor. Barajul a fost construit din pământ omogen, cu materiale locale, echipat cu un deversor de beton de tip stavilar și cu un parament de beton pe fața amonte; înălțimea barajului este de 14 metri, cu coronamentul la cota 302 m. Amenajarea a fost realizată spre finalul anilor 1980, în aval de orașul Siret și în amonte de satul Rogojești, pe teritoriul administrativ al județelor Suceava (com. Grămești) și Botoșani (com. Rogojești, Mihăileni).
La capacitate normală, lacul acoperă o suprafață de 850 de hectare, cu o adâncime maximă de 8 metri și un volum total de apă de 55,80 milioane de metri cubi — dimensiuni care îl plasează printre cele mai mari acumulări de pe cursul superior al Siretului. Funcția principală a barajului este completarea debitelor pentru Acumularea Bucecea, situată mai în aval, alături de asigurarea alimentării cu apă potabilă și industrială a localităților din zonă și de atenuarea viiturilor pe Siret — un rol de apărare împotriva inundațiilor deosebit de important într-un bazin hidrografic cunoscut istoric pentru revărsări puternice de primăvară.
Lacul Rogojești, împreună cu vecina sa din aval, Acumularea Bucecea, formează situl de protecție avifaunistică Natura 2000 „Lacul de Acumulare Siret-Rogojești", desemnat în baza Directivei Păsări 2009/147/CE, cu o suprafață totală de 2.106 hectare, întinsă pe teritoriul județelor Suceava și Botoșani. Scopul declarat al ariei este conservarea speciilor de păsări existente în perimetru și a habitatelor lor specifice — un obiectiv relevant direct pentru orice pescar care petrece ore în șir pe malul apei, deoarece anumite zone cu stufăriș și vegetație inundată pot avea restricții de acces în perioadele de cuibărit.
Situl găzduiește peste 44 de specii de păsări protejate, de la răpitoare precum codalbul (Haliaeetus albicilla) și erete de stuf, până la păsări de baltă — rațe, lebede, gâște, becaține, fluierari, ploieri — și păsări specifice zonelor umede, precum cormoranii și stârcii. Habitatele dominante sunt cele umede (stufărișuri, mlaștini, terenuri inundate) și cele deschise cu vegetație emergentă, iar clima temperat-continentală a zonei, cu influențe de aer arctic și estic, aduce ierni aspre și veri răcoroase, cu o umiditate care depășește frecvent 78% în lunile reci. Activitățile turistice, educația ecologică și cercetarea științifică sunt permise, dar necesită acordul administratorului sitului.
Comuna Grămești este formată din cinci sate — Grămești (reședința), Bălinești, Botoșanița Mică, Rudești și Verbia — și se află în partea de est a județului Suceava, într-o zonă de platou tipică nordului Moldovei, cu dealuri domoale, terenuri agricole fertile, cursuri de apă și păduri în apropiere. Comuna se află la aproximativ 62 km de municipiul Suceava, circa 9 km de orașul Siret și 35 km de municipiul Rădăuți. Potrivit recensământului din 2021, comuna avea 2.756 de locuitori, în scădere față de cei 3.032 înregistrați în 2011 — o tendință demografică tipică pentru comunele rurale din nord-estul țării, marcate de migrația spre orașe și spre străinătate. Structura etnică și confesională este aproape omogenă: 95,79% dintre locuitori s-au declarat români, iar 94,09% ortodocși.
Din punct de vedere administrativ, până la reforma teritorială din 1950, comuna Grămești ținea de fostul județ Dorohoi, desființat în cadrul reorganizării comuniste a teritoriului — motiv pentru care legăturile istorice, comerciale și familiale ale zonei rămân, până astăzi, la fel de strânse cu Botoșaniul vecin ca și cu reședința actuală de județ, Suceava. Această poziție de graniță istorică între două județe explică, de altfel, și de ce lacul de acumulare de pe Siret poartă numele satului Rogojești din Botoșani, deși cea mai mare parte a malului dinspre care se pescuiește ține administrativ de comuna Grămești, în Suceava.
Satul Rogojești, care dă numele lacului, este atestat documentar pentru prima dată la 26 martie 1613, sub forma „Rugăşeşti", într-o jalbă (plângere) a lui Ștefan Tomșa privind un litigiu de proprietate cu fostul hatman Isac Balica. Un document ulterior, din 1782, menționează moșiile lui Gavril Conachi în regiune, confirmând continuitatea așezării de-a lungul secolelor XVII-XVIII. Etimologia numelui pare legată de „loc de rugăciune" — o denumire posibil provenită din obiceiul rugăciunilor de arat de primăvară, practicate tradițional înainte de începerea muncilor agricole, deși istoricii locali tratează această interpretare cu prudență, ca ipoteză plauzibilă, nu ca fapt cert.
Monumentul central al satului este Biserica „Nașterea Maicii Domnului", ridicată în 1761, cu pereți din bârne de lemn de brad și fundație de piatră, acoperită inițial cu șiță, înlocuită între 1957 și 1965 cu tablă zincată. Între 2001 și 2009, lăcașul a trecut printr-un amplu proces de restaurare: un nou turn-clopotniță a fost finalizat în 2004, un centru comunitar în 2008, iar biserica a fost resfințită de episcopul Calinic la 27 septembrie 2008. Astăzi, parohia numără 226 de familii și 688 de credincioși ortodocși activi — o comunitate mică, dar cu o viață religioasă și socială bine organizată, la doar câțiva kilometri de malul lacului.
Potrivit platformei specializate Pescuitul.ro, la Lacul Rogojești (numit local și „Barajul Rogojești") se pescuiesc oblete, caras, babușcă, roșioară, morunaș, clean, mreană, lin, avat, biban, știucă și crap — o listă amplă, tipică pentru un lac mare de acumulare de pe cursul superior al unui râu de câmpie înaltă/deal, cu zone de adâncime variabilă și maluri diverse, de la ape line cu stuf, potrivite ciprinidelor mărunte, până la zone mai adânci, frecventate de știucă și crap. Prezența avatului și a cleanului, specii care preferă ape mai curate și mai bine oxigenate, e un indiciu al calității relativ bune a apei din bazinul superior al Siretului la acest punct.
Momelile recomandate variază după specia țintă: râme, porumb și larve de muscă pentru ciprinidele mici și mijlocii (caras, babușcă, roșioară, oblete), pește viu sau mort și naturale artificiale pentru știucă la spinning, iar pentru crapul de talie mare, monturi de fund clasice cu boilies sau porumb. Pescuitul necesită permis de pescuit ANPA valabil, iar zona este administrată local de filiala A.G.V.P.S. Siret, care poate oferi informații actualizate despre eventuale taxe suplimentare sau restricții sezoniere — mai ales având în vedere statutul de arie protejată Natura 2000 al lacului, care poate impune limitări de acces în anumite zone sensibile pentru cuibăritul păsărilor.
Accesul la Lacul Rogojești se face, în general, dinspre municipiul Siret, aflat la aproximativ 8 km, pe malul drept al lacului, cu drum asfaltat practicabil auto sau chiar cu autobuzul până în apropiere. Există două rute principale de acces pe E85: dinspre Siret spre Mihăileni, considerată drumul cu asfalt în stare mai bună, și dinspre Siret spre Grămești, unde asfaltul este descris de pescarii care au vizitat zona drept mai degradat, cu gropi. Alegerea rutei depinde adesea de zona exactă a malului vizată pentru pescuit, iar recomandarea practică este verificarea stării drumului înainte de plecare, mai ales după perioade ploioase.
Malul lacului oferă locuri bune de camping, cu priveliști frumoase asupra oglinzii mari de apă, deși vântul poate fi puternic în zonele deschise, expuse — un aspect de luat în calcul la montarea corturilor sau a umbrelelor de pescuit. Iarna, pescuitul la copcă este posibil pe suprafața înghețată, cu precauțiile obișnuite de siguranță pe gheață, iar pescuitul de pe barcă este permis, ceea ce facilitează accesul la zonele mai adânci ale acumulării, greu de atins direct de pe mal. Platforma Pescuitul.ro avertizează explicit că datele de localizare pot conține erori sau pot fi incomplete, motiv pentru care confirmarea directă cu filiala locală A.G.V.P.S. Siret rămâne recomandată înainte de o deplasare special dedicată acestui lac.
Fiind un lac mare de acumulare cu status de arie protejată, cea mai importantă recomandare pentru Lacul Rogojești este respectarea strictă a zonelor de stuf și vegetație inundată, mai ales în sezonul de cuibărit al păsărilor (primăvara și la începutul verii) — atât din respect pentru fauna protejată, cât și pentru a evita eventuale sancțiuni administrative. Verifică din timp, la filiala A.G.V.P.S. Siret, dacă există restricții temporare de acces pe anumite porțiuni de mal, mai ales cele bogate în vegetație de baltă, unde concentrația de ciprinide mărunte tinde să fie cea mai mare.
Pentru o sesiune reușită, ia în calcul vântul, adesea puternic pe suprafața deschisă a lacului de 850 de hectare — un paravânt sau o poziție adăpostită de mal pot face diferența, mai ales la pescuitul cu monturi ușoare pentru ciprinide. Combină ieșirea de pescuit cu o scurtă vizită în municipiul Siret, la doar 8 km distanță — un oraș cu un trecut de capitală medievală a Moldovei, rar cunoscut la nivelul acestei semnificații istorice, dar cu urme încă vizibile pe dealul Sasca. Pentru cei interesați de arhitectura tradițională de lemn, biserica din 1761 a satului Rogojești, recent restaurată, merită de asemenea un popas scurt înainte sau după o zi petrecută la apă.
Pe râul Siret, între municipiul Siret și satul Rogojești (jud. Botoșani), cu accesul principal dinspre com. Grămești, jud. Suceava, la 8 km de Siret. GPS orientativ: 47.94, 26.08.
Suprafață de 850 hectare, adâncime maximă 8 metri și volum total de 55,80 milioane mc — unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare de pe cursul superior al Siretului.
Crap, caraș, biban, știucă, oblete, mreană, roșioară, avat, clean și lin, conform datelor Pescuitul.ro.
Cu permis de pescuit ANPA, prin filiala A.G.V.P.S. Siret; lacul e parte din aria protejată Natura 2000, cu reguli speciale în zonele de stuf.
